răpciune
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al latină raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din latină *rapatiōnem < rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sunt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gândit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă. Prezența sufixului -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvânt este moștenit, fiindcă acest sufix se poate atașa și la elemente slave (confer slăbiciune).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului răpciune |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răpciune | invariabil |
| Articulat | invariabil | invariabil |
| Dativ-Genitiv | invariabil | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
septembrie
