răpciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Răpciune

română

Etimologie

Origine îndoielnică.

Se consideră reprezentant al latină raptiōnemșterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din latină *rapatiōnem < rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sunt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gândit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă.

Prezența sufixului -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvânt este moștenit, fiindcă acest sufix se poate atașa și la elemente slave (confer slăbiciune).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
răpciune
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răpciune invariabil
Articulat răpciune invariabil
Dativ-Genitiv lui răpciune invariabil
Vocativ - -
  1. (defectiv de plural) (pop.) a noua lună a anului.

Sinonime


Traduceri

Referințe