rătutit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) rătuti.

Pronunție

  • AFI: /rə.tu'tit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rătutit
Singular Plural
Masculin rătutit rătutiți
Feminin rătutită rătutite
Neutru rătutit rătutite
  1. (reg.) zăpăcit, smintit, nebun.


Traduceri

Referințe