rabota

română

Etimologie

Din fr. raboter.

Pronunție

• AFI: /ra.bo'ta/

Verb

Conjugarea verbului rabota
Infinitiv	a rabota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rabotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să raboteze
Participiu	rabotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei.

Cuvinte derivate

• rabotaj
• rabotare
• rabotat
• raboteză
• rabotist
• rabotor

Cuvinte compuse

• mașină de rabotat

Traduceri

a prelucra cu ajutorul unei raboteze

cehă: hoblovat (Česky) daneză: høvle (Dansk) ebraică: הקציע (עברית) (hiktsia) engleză: plane (English) estoniană: hööveldama (Eesti) finlandeză: höylätä (Suomi) franceză: raboter (Français) germană: hobeln (Deutsch) greacă: πλανίζω (Ελληνικά) (planízo) islandeză: hefla (Íslenska) italiană: piallare (Italiano)

neerlandeză: schaven (Nederlands) norvegiană: høvle (‪Norsk (bokmål)‬) portugheză: aplainar (Português) rusă: строгать (Русский) (strogát’) slovacă: hobľovať (Slovenčina) spaniolă: cepillar (Español) suedeză: hyvla (Svenska) swahili: randa (Kiswahili) telugu: చిత్రిక పట్టు (తెలుగు) (chitrika paTTu) turcă: rendelemek (Türkçe) vietnameză: bào (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online