racem
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. racème < lat. racemus.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului racem |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | racem | raceme |
| Articulat | racemul | racemele |
| Dativ-Genitiv | racemului | racemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- inflorescență în formă de ciorchine.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
ciorchine
|
|