ramură
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'ra.mu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ramură |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ramură | ramuri |
| Articulat | ramura | ramurile |
| Dativ-Genitiv | ramurii | ramurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă.
- O ramură de măr.
- fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului și ale căpriorului.
- diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărțire a unui masiv muntos etc.
- diviziune a unei artere, a unui nerv etc.
- (fig.) ramificație a unei familii, a unui popor.
- (fig.) diviziune, sector al unei discipline științifice, al unei activități practice etc.
Sinonime
- 1: (bot.) cracă, creangă, (rar) ram (înv. și reg.) stâlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac
- 6: branșă
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Traduceri
fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă
|
|