rancour

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie rancour, care provine din franceza medie < latină târzie rancōr.

Pronunție

  • AFI: /'ræŋkər/


Substantiv

rancour, (nenumărabil)

  1. (în Anglia și Canada) rancoare, râncoare, pizmă; ranchiună, pică
    David's rancour was evident when I challenged his beliefs.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe