rangă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /'ran.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rangă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rangă | răngi |
| Articulat | ranga | răngile |
| Genitiv-Dativ | răngii | răngilor |
| Vocativ | rangă | răngilor |
- bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online