reîncepere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reîncepe.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn'ʧe.pe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîncepere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîncepere reînceperi
Articulat reînceperea reînceperile
Genitiv-Dativ reînceperii reînceperilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei.


Traduceri