reînsufleți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a însufleți.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.su.fle'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reînsufleți
Infinitiv a (se) reînsufleți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reînsuflețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reînsuflețească
Participiu reînsuflețit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) însufleți din nou, a prinde sau a faceprindă din nou viață.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe