reînviere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a reînvia.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.vi'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînviere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînviere reînvieri
Articulat reînvierea reînvierile
Dativ-Genitiv reînvierii reînvierilor
Vocativ reînviere reînvierilor
  1. faptul de a reînvia.


Traduceri

Referințe