reședință
română
Etimologie
Din franceză résidence.
Pronunție
- AFI: /re.ʃeˈdin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului reședință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reședință | reședințe |
| Articulat | reședința | reședințele |
| Genitiv-Dativ | reședinței | reședințelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; rezidență.
- clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidență.
Traduceri
Traduceri