realitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. réalité < lat. realitas, -atis. Cf. germ. Realität.
Pronunție
- AFI: /re.a.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului realitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | realitate | realități |
| Articulat | realitatea | realitățile |
| Dativ-Genitiv | realității | realităților |
| Vocativ | ' | ' |
- existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
- Realitatea conținută într-o operă literară.
- (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
Sinonime
- 1: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
existența efectivă, obiectivă
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
realitate f.