rearanjare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rearanja.

Pronunție

  • AFI: /re.a.ran'ʒa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rearanjare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rearanjare rearanjări
Articulat rearanjarea rearanjările
Genitiv-Dativ rearanjării rearanjărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rearanja și rezultatul ei.


Traduceri