recăsători

română

Etimologie

Din re- + a (se) căsători.

Pronunție

• AFI: /re.kə.sə.to'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) recăsători
Infinitiv	a (se) recăsători
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) recăsătoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) recăsătorească
Participiu	recăsătorit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se căsători din nou.

Cuvinte derivate

• recăsătorire
• recăsătorit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărțișoare
• căsătorire
• crețișoara
• asertorica
• răstorceai

Referințe

• DEX '98 via DEX online