recepție
română
Etimologie
Din franceză reception < latină receptio.
Pronunție
- AFI: /re'ʧep.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului recepție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recepție | recepții |
| Articulat | recepția | recepțiile |
| Genitiv-Dativ | recepției | recepțiilor |
| Vocativ | recepție | recepțiilor |
- operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative.
- serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc.
- (tehn.) primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie.
- reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale).
- (înv.) primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online