rechin
română
Etimologie
Din franceză requin < latină requiem.
Pronunție
- AFI: /re'kin/
Substantiv
| Declinarea substantivului rechin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rechin | rechini |
| Articulat | rechinul | rechinii |
| Genitiv-Dativ | rechinului | rechinilor |
| Vocativ | rechinule | rechinilor |
- (la pl.) gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos.
- (și la sg.) pește care face parte din acest gen.
- (fig.) om lipsit de scrupule, hărpăreț, lacom.
Sinonime
- 1-2: (iht.) scal
Cuvinte compuse
Traduceri
pește
|
|