recitativ
română
Etimologie
Din franceză récitatif.
Pronunție
- AFI: /re.ʧi.ta'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului recitativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recitativ | recitative |
| Articulat | recitativul | recitativele |
| Genitiv-Dativ | recitativului | recitativelor |
| Vocativ | ' | ' |
- melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamație, care comentează acțiunea dintr-o operă și face legătura dintre arii.
Traduceri
Traduceri