recolta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză récolter.

Pronunție

  • AFI: /re.kol'ta/


Verb


Conjugarea verbului
recolta
Infinitiv a recolta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recoltez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recolteze
Participiu recoltat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strânge, a aduna, a culege recolta.
  2. (v.tranz.) (fig.) a culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
  3. (v.tranz.) (med.) a lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe