reconciliation

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie reconsiliacion < latină reconciliātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌrɛkənˌsɪliˈeɪʃən/


Substantiv

reconciliation, pl. reconciliations

  1. împăcare, reconciliere, aplanare, conciliere
    He longed for reconciliation with his estranged father, but too many painful memories kept him from making contact again.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe