reconciliation

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie reconsiliacion < lat. reconciliātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌrɛkənˌsɪliˈeɪʃən/


Substantiv

reconciliation, pl. reconciliations

  1. împăcare, reconciliere, aplanare, conciliere
    He longed for reconciliation with his estranged father, but too many painful memories kept him from making contact again.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi