reconciliere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) reconcilia.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.ʧi.li'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reconciliere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reconciliere reconcilieri
Articulat reconcilierea reconcilierile
Genitiv-Dativ reconcilierii reconcilierilor
Vocativ reconciliere reconcilierilor
  1. acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare.


Traduceri

Referințe