reconciliere
română
Etimologie
Din a (se) reconcilia.
Pronunție
- AFI: /re.kon.ʧi.li'e.re/
Substantiv
Declinarea substantivului reconciliere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | reconciliere | reconcilieri |
Articulat | reconcilierea | reconcilierile |
Genitiv-Dativ | reconcilierii | reconcilierilor |
Vocativ | reconciliere | reconcilierilor |
- acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online