recondiționare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din recondiționa.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.di.ʦi.o'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recondiționare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recondiționare recondiționări
Articulat recondiționarea recondiționările
Genitiv-Dativ recondiționării recondiționărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.


Traduceri