reconducere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reconduce.

Pronunție

  • AFI: /re.kon'du.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reconducere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reconducere reconduceri
Articulat reconducerea reconducerile
Genitiv-Dativ reconducerii reconducerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reconduce și rezultatul ei.


Traduceri