recrudescență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză recrudescence.

Pronunție

  • AFI: /re.kru.des'ʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
recrudescență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recrudescență recrudescențe
Articulat recrudescența recrudescențele
Genitiv-Dativ recrudescenței recrudescențelor
Vocativ ' '
  1. reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută.
  2. înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare.


Traduceri