rectrice
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză rectrice.
Pronunție
- AFI: /rek'tri.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului rectrice |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rectrice | rectrice |
| Articulat | rectricea | rectricele |
| Dativ-Genitiv | rectricei | rectricelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul.
Traduceri
Traduceri
