recueillir

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche recoillir < latină recolligere, forma de prezent infinitiv activ pentru recolligō („a reculege”). Echivalent cu re- + cueillir („a aduna, a culege”).

Înrudit cu catalană recollir, italiană raccogliere, occitană reculhir, portugheză recolher, română reculege și spaniolă recoger, recolegir.

Pronunție


Verb

recueillir

  1. (v.tranz.) a culege, a colecta, a recolta
    Il a recueilli beaucoup de faits pour l'histoire dont il s'occupe.
  2. (v.tranz.) a aduna
    Recueillir les débris d'une armée.
  3. (v.tranz.) a obține, a căpăta
  4. (v.tranz.) a lua înăuntru
    Il l'a recueilli dans son malheur.

se recueillir

  1. (v.refl.) a se reculege
    Se recueillir en soi-même.
  2. (v.refl.) (rel.) a medita
    Chaque jour elle va dans son oratoire et y passe quelque temps à se recueillir.

Sinonime

recueillir

se recueillir

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe