recunoaşte

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Verb 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Traduceri 1.3.5 Referinţe

română

Etimologie

Din pref. re- + cunoaşte (după fr. reconnaître).

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Verb

Conjugarea verbului (se) recunoaşte
Infinitiv	a (se) recunoaşte
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) recunosc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) recunoască
Participiu	recunoscut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.

   Cum îl poţi recunoaşte.

2. a deosebi ceva după anumite semne caracteristice.

   L-am recunoscut imediat pe X.

3. (v.refl.) a-şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
4. a admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.

   L-a recunoscut în funcţie.

5. a considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
6. a declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situaţie nou creată în relaţiile internaţionale.

   Până la urmă a recunoscut că aşa este.

7. a declara un copil natural ca legitim.
8. (mil.) a cerceta terenul şi poziţiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
9. a se arăta recunoscător faţă de cineva sau de ceva.

Sinonime

• 1: cunoaşte, identifica, şti
• 2: (prin Olt.) semui
• 3: regăsi
• 4: (jur.) confirma, întări, valida, mărturisi
• 6: accepta, admite, mărturisi
• 7: declara

Antonime

• nega, tăgădui

Cuvinte derivate

Traduceri

Referinţe

• DEX online