recunoaște

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din prefixul re- + cunoaște (după franceză reconnaître).

Pronunție

  • AFI: /re.ku'no̯aʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
(se) recunoaște
Infinitiv a (se) recunoaște
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) recunosc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) recunoască
Participiu recunoscut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
    Cum îl poți recunoaște.
  2. a deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
    L-am recunoscut imediat pe X.
  3. (v.refl.) a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
  4. a admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
    L-a recunoscut în funcție.
  5. a considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
  6. a declaraacceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
    Până la urmă a recunoscut că așa este.
  7. a declara un copil natural ca legitim.
  8. (mil.) a cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeazămeargă o unitate.
  9. a se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe