recurge
română
Etimologie
Din re- + verbul a curge (după franceză recourir).
Pronunție
- AFI: /reˈkur.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului recurge | |
| Infinitiv | a recurge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recurg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recurgă |
| Participiu | recurs |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din recurge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recurge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recurge.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online