redeșteptare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din redeștepta.

Pronunție

  • AFI: /re.deʃ.tep'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
redeșteptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ redeșteptare redeșteptări
Articulat redeșteptarea redeșteptările
Genitiv-Dativ redeșteptării redeșteptărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a redeștepta și rezultatul ei.


Traduceri