reflectare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din reflecta.
Pronunție
- AFI: /re.flek'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reflectare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reflectare | reflectări |
| Articulat | reflectarea | reflectările |
| Dativ-Genitiv | reflectării | reflectărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reflecta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
