reformator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réformateur < latină reformator.

Pronunție

  • AFI: /re.for.ma'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
reformator
Singular Plural
Masculin reformator reformatori
Feminin reformatoare reformatoare
Neutru reformator reformatoare
  1. care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagator de reforme.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
reformator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reformator reformatori
Articulat reformatorul reformatorii
Genitiv-Dativ reformatorului reformatorilor
Vocativ reformatorule reformatorilor
  1. persoană care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagator de reforme.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe