refugia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réfugier.

Pronunție

  • AFI: /re.fu.ʤi'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) refugia
Infinitiv a (se) refugia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) refugiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) refugieze
Participiu refugiat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost.
  2. (v.refl.) (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe