regretare
română
Etimologie
Din regreta.
Pronunție
- AFI: /re.gre'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului regretare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | regretare | regretări |
| Articulat | regretarea | regretările |
| Genitiv-Dativ | regretării | regretărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a regreta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri