regulariza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză régulariser.

Pronunție

  • AFI: /re.gu.la.ri'za/


Verb


Conjugarea verbului
regulariza
Infinitiv a regulariza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
regularizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să regularizeze
Participiu regularizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat.
  2. (v.tranz.) a pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.).
  3. (v.tranz.) a pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere.
  4. (v.tranz.) a corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată.
  5. (v.tranz.) a amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe