rentă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rentă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rentă | rente |
| Articulat | renta | rentele |
| Dativ-Genitiv | rentei | rentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
- A primi o rentă anuală.
Sinonime
- (înv.) rendită
Cuvinte derivate
- renta
- rentabil
- rentabilitate
- rentabiliza
- rentabilizare
- rentabilizat
- rentare
- rentier, rentieră
- renting
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
venit regulat pe care îl aduce o proprietate
|
|