rentier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rentier.

Pronunție

  • AFI: /ren.ti'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
rentier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rentier rentieri
Articulat rentierul rentierii
Genitiv-Dativ rentierului rentierilor
Vocativ rentierule rentierilor
  1. persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe