renume
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză renom.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului renume |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | renume | renume |
| Articulat | renumele | renumele |
| Dativ-Genitiv | renumelui | renumelor |
| Vocativ | ' | ' |
- apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; slavă; faimă; reputație; populari-tate.
Traduceri
Traduceri
