renunțare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din renunța.
Pronunție
- AFI: /re.nun'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului renunțare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | renunțare | renunțări |
| Articulat | renunțarea | renunțările |
| Dativ-Genitiv | renunțării | renunțărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a renunța și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
