renunțare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din renunța.

Pronunție

  • AFI: /re.nun'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
renunțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ renunțare renunțări
Articulat renunțarea renunțările
Genitiv-Dativ renunțării renunțărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a renunța și rezultatul ei.


Traduceri