reper

română

Etimologie

Din franceză repère.

Pronunție

• AFI: /re'per/

Substantiv

Declinarea substantivului reper
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reper	repere
Articulat	reperul	reperele
Genitiv-Dativ	reperului	reperelor
Vocativ	reperule	reperelor

1. corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea.
2. semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate.
3. (top.) indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren.
4. (tehn.) mecanism, aparat de orientare.

Cuvinte compuse

• punct de reper

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online