repeziciune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din repede + sufixul -iciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
repeziciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repeziciune repeziciuni
Articulat repeziciunea repeziciunile
Genitiv-Dativ repeziciunii repeziciunilor
Vocativ repeziciune repeziciunilor
  1. însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate.
  2. (rar) înclinare a unei pante.


Traduceri

Referințe