reproba

română

Etimologie

Din lat. reprobare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului reproba
Infinitiv	a reproba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reprob
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reprobe
Participiu	reprobat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dezaproba un act, o acțiune.

Sinonime

• respinge, condamna, dezaproba

Antonime

• consimți

Cuvinte derivate

• reprobabil
• reprobare
• reprobat
• reprobativ
• reprobator
• reprobațiune

Traduceri

a nu încuviința

engleză: reprobate (English) estoniană: hukka mõistma (Eesti) franceză: réprouver (Français) germană: verdammen (Deutsch) italiană: riprovare (Italiano)

portugheză: reprovar (Português) spaniolă: reprobar (Español) suedeză: fördöma (Svenska), förkasta (Svenska) turcă: lânetlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online