repune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a pune.

Pronunție

  • AFI: /re'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
repune
Infinitiv a repune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repuie
Participiu repus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a pune din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe