repunere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din repune.

Pronunție

  • AFI: /re'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
repunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repunere repuneri
Articulat repunerea repunerile
Genitiv-Dativ repunerii repunerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a repune și rezultatul ei.


Traduceri