rescript
română
Etimologie
Din latină rescriptum, germană Reskript.
Pronunție
- AFI: /re'skript/
Substantiv
| Declinarea substantivului rescript | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rescript | rescripte |
| Articulat | rescriptul | rescriptele |
| Genitiv-Dativ | rescriptului | rescriptelor |
| Vocativ | rescriptule | rescriptelor |
- răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; (p.ext.) ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online