resentiment

română

Etimologie

Din fr. ressentiment < lat. pref. re– ("împotrivă") + sentiment.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului resentiment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	resentiment	resentimente
Articulat	resentimentul	resentimentele
Dativ-Genitiv	resentimentului	resentimentelor
Vocativ	'	'

1. sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate.

Sinonime

• antipatie, dușmănie, ură, pică, resimțământ

Antonime

• sentiment

Cuvinte derivate

• resentimentar

Traduceri

antipatie

engleză: resentment (English) estoniană: pahameel (Eesti), meelepaha (Eesti) finlandeză: närkästys (Suomi), mielipaha (Suomi) franceză: ressentiment (Français) m. germană: Ressentiment (Deutsch) n., Abneigung (Deutsch) f., Missgunst (Deutsch) f. greacă: δυσαρέσκεια (Ελληνικά) (ðisaréskia) f., αγανάκτηση (Ελληνικά) (aγanáktisi) f., κακοφανισμός (Ελληνικά) (kakofanismós) m.

maghiară: neheztelés (Magyar) poloneză: poczucie krzywdy (Polski) portugheză: ressentimento (Português) m. rusă: негодование (Русский) (negodovanie) n., возмущение (Русский) (vozmučenie) n. spaniolă: resentimiento (Español) m. suedeză: förargelse (Svenska) c. turcă: içerleme (Türkçe)

Referințe

• DEX online