respectăluire
română
Etimologie
Din respectălui.
Pronunție
- AFI: /res.pek.tə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului respectăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | respectăluire | respectăluiri |
| Articulat | respectăluirea | respectăluirile |
| Genitiv-Dativ | respectăluirii | respectăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a respectălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri