respinge
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din it. respingere.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului respinge |
|
| Infinitiv | a respinge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
resping |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să respingă |
| Participiu | respins |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a refuza, a nu admite, a nu accepta.
- a îndepărta de la sine, a da la o parte.
- L-a respins la examen.
- a arunca înapoi.
- Îl respinge pe inamic din țară.
- a ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă.
- (fig.) a înăbuși un sentiment, o pornire.
Sinonime
- 1: refuza, recuza, repudia, dezaproba
- 2: lăsa, (fig.) trânti
- 3: alunga, goni, izgoni, (fig. înv.) împinge
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga
