rest

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din neogreacă ρεστο (résto), franceză reste. Confer italiană resto, germană Rest.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rest
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rest resturi
Articulat restul resturile
Dativ-Genitiv restului resturilor
Vocativ restule resturilor
  1. ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămășiță.
  2. tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior.
  3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită.
  4. (mat.) număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență.
  5. parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul.


Traduceri

Referințe