restabilire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din restabili.

Pronunție

  • AFI: /res.ta.bi'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
restabilire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ restabilire restabiliri
Articulat restabilirea restabilirile
Genitiv-Dativ restabilirii restabilirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a restabili și rezultatul ei.


Traduceri