restaura

română

Etimologie

Din franceză restaurer < latină, italiană restaurare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului restaura
Infinitiv	a restaura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	restaurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să restaureze
Participiu	restaurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc.
2. (v.tranz.) a instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită.

Cuvinte derivate

• restaurare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online